Eo ipso

Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi . O fundație lichidă care ne invită să construim viitorul peste un trecut preschimbat în recif, divinizând supremația echilibrului instabil și potrivindu-ne ceasurile după fiecare val. Poseidon zâmbește, la linia orizontului, apoi închide furtunile într-o cochilie uriașă... Plutim. Iar între noi și ziua a doua există doar realitatea dulce a unui sărut.