100 de zile pina la 1000 de ani

„Ara Şeptilici se arată încă din Ficţiuni foarte sigură pe sine, deja posesoare a fineţei stilistice care o caracterizează şi astăzi şi deja manipulatoare dexteră a mai multor formule textuale, în funcţie de efectele urmărite. Dublul, un roman a confirmat din plin: e una dintre cărţile de vîrf ale «noului nou val» al prozei româneşti recente, a anilor ’90-2000. în simpatic-suprarealistele 100 de zile pînă la 1000 de ani predomină nu veselia, ci tristeţea, într-o combinaţie cu o uimitoare reţetă, indecelabilă: fără să poţi proba, fără să poţi demonstra, simţi că fluxul verbal disimulează imperfect stări din categoria celor depresive, că în subtext vibrează trăiri patetice şi interogaţii esenţiale..Ne este oferită o confesiune contorsionată, răsturnată în umor aproape negru. Mărturisitoarea s-a ascuns, s-a efasat în spatele divagaţiilor al căror sens nu e să lămurească lucrurile, ci să le dizolve în frazări reflexive. Să ne reamintim: «Gîndul e mai important decît cel care-l gîndeşte»... Ion Bogdan Lefter