Canon In D Si Alb - Trei Povestiri

Setea de fericire Felix Constantinescu este un povestitor înnăscut, având darul de a crea repede, încă din prima frază, o atmosferă și reușind să facă din fiecare personaj o prezență. Iată cum începe prima povestire din volum, Canon in D si alb: „Era o dimineață incendiată de frunzele galbene și roșii ale începutului de toamnă. Astăzi arțarii și cireșii din curtea cimitirului erau incandescenți, strălucind asemeni [...] vechilor icoane purpurii rusești.” Ne aflăm într-un cimitir evreiesc din România, astfel încât comparația cu vechile icoane rusești este șocantă. Și totuși tocmai ea este aceea care sugerează o difuzie universală a dumnezeirii, dincolo de organizarea – să-i spunem așa – administrativ-teritorială a credințelor. Este o ilustrare directă a instinctului artistic al autorului.