Singurătatea lui Vlad Ţepeş

Puţinii oameni care pretind a crede în existenţa vampiri¬lor nu ştiu poate că trupul lui Vlad Ţepeş a fost înmormântat fără cap. Turcii obişnuiau să arate sultanului capetele celor mai neînfricaţi duşmani învinşi, ca apoi să le expună în public. Un trup fără cap nu poate deveni însă strigoi sau vampir… Din folclorul românesc lipseşte vampirismul şi de fapt la români nu există „poveşti de groază”. Alte popoare au un asemenea folclor iar astăzi, pe lângă multe producţii aiurite, de o valoare artistică îndoielnică, există unele construite în jurul personajului „Dracula” care suge sângele oamenilor. Asocierea acestui nume cu persoana lui Vlad Ţepeş s-a produs explicit doar foarte recent, în filme americane. „Singurătatea lui Vlad Ţepeş” ne conduce înspre viaţa dintr-o epocă foarte grea. Cine compară acest roman de „capă şi spadă” cu cartea de istorie va afla aceleaşi date şi împrejurări, spuse însă pentru a fi înţelese şi cu inima, nu numai cu mintea. Au trăit şi atunci oameni, cu spaimele şi cu păcatele lor, în vremi groaznice, despre care nu ne vine uşor să vorbim; sunt astfel de epoci, în care omenirea trece prin momente grele. A fost Ţepeş crud? A fost neîndurător, într-adevăr. Cititorul să-l înţeleagă şi să se gândească la toţi oamenii care au îndurat şi îndură apăsarea istoriei.