Iulia Elize - Baraca mea de efort și de încercare poetică (Poezie clasică, colecție deosebită)

Cartea, apărută în anul 2021, este cea mai amplă colecție de poezie clasică emisă de Iulia Elize, în afara teatrului liric personal, scriitoricesc. Este un compendiu, de fapt, foarte amplu, pe mai multe părți, cuprinzând de asemenea, o rețetă de ritm nou, în limba română, ”ritmul poetic ”al Iuliei Elize”, ca patent, precum și întâile forme de poezie clasică de tip teatru. Cartea are atât părți complexe, cât și ușor mai simple, sunt lecții de poezie autentică, fiind o colecție care face cinste oricărui colecționar pretențios sau foarte interesat. Este de fapt o colecție și conține mai exact, 614 de pagini de poezie clasică, fiind amplă. Coperta este hardcover (tipul, copertă groasă). Conține sute de poezii, scrise de autoare, grupate în cicluri de poezie, inclusiv pastel în format vers lung. Este prezent și teatrul liric (teatrul în versuri), precum, cum spuneam, și un ritm nou, în poezie clasică, o altă rezonanță de tip ritm nou, în poezia clasică, un patent de ritm fapt ce este foarte unic și special. Sunt de fapt primele forme de teatru liric, scrise de autoare (două piese de teatru, de la începutul cărții), de aici urmând și Ciclul ”Teatru liric (Teatru în versuri...)”, sub celălalt pseudonim al aceleiași autoare (Laura Medeea Andreica) proiect amplu, în două volume mari și de format mare, academic, cinste autoarei și lui W. Shakespeare! O glumă mai mică, mai mare..., în încercarea autoarei de a scrie Teatru în versuri voiculesciene (sau alexandrine), de amploare. ... Cu siguranță, nici cu proiectul ”Baraca” nu ne facem de rușine, deloc, pentru că sunt cicluri întregi de poezie amplă, este cea mai amplă colecție, sub semnătură, cuprinzând nu mai puțin de 10-12 ani de studiu pe poezia clasică, după ritmuri clasice tradiționale, și o metrizare a tehnicilor de versificare, în mod practic și prodigios, la genul construcțiilor ”megalitice”, poeziile luminoase, pastelate, în vers lung... Până la forma de teatru în vers lung sau un ritm nou, sub patent de autoare... Care este deosebit. Poate, merită descoperită această autoare, cât de frumoasă și bine construită este Poezia ei clasică... ”Probabil, aceasta este cea mai mare carte personală de poezie clasică. Cred că deja aici am spus totul. Baraca, atelierul Brâncușian, cămăruța lui Eminescu, dar în lume sunt tot felul de locuri personale, care mai de care... Eu mi-am ales, simbolic, o baracă. Nu știu ce am găsit în baracă, poate un fel de stilou ciudat... Ce aș fi făcut într-o baracă, cu un stilou??”