Iulia Elize - ”Elizienele”, stare de sânziene și de fard gri

”Elizienele” reprezintă de foarte mult timp, faptic, un tipic de a scrie, mai ales poezie, ca lungime de lucru în timp a autoarei... Poate intenția de a ”brandui” nu este întâmplătoare, poate Elizienele sunt un brand de foarte mult timp, fără ca autoarea să fi nominalizat, prea mult, acest lucru... Este un tipic complex și plin de amplitudine, în cele aproximativ 270 de pagini de carte, care vin să ne arate că Iulia Elize este o poetă complexă, atât de bună în ceea ce privește poezia albă, cât și cealaltă clasică, astăzi ele nu mai au secrete, nici sonetul sau poemul în proză. Cartea este structurată pe mai multe părți, în număr de cinci, constituind unul dintre reperele definitorii ale Iuliei Elize, pentru ca să se facă o evidențiere a Elizienelor și o descoperire a autoarei, pe mai multe părți... Dacă dorești să vezi cam cum se întinde, pe cinci părți, măiestria autoarei, pentru tine este această carte, desigur, cu ”Eliziene”, în conținut. Cartea după cum spuneam este definitorie și amplă, conține aproximativ 270 de pagini de poezie: poezie clasică, versuri albe, sonete, versuri în metru lung și poeme în proză. Cartea conține numai poezie matură și reprezintă mostre din maturitatea creativă a autoarei, sunt ”eliziene” create (foarte frumoase) de autoare. Este într-un fel, maturitatea autoarei (ultimii ani de creații Iulia Elize, ”poeticele”). ”Este într-un fel multă poezie bună, dar este mai mult de atât, este un fel de oglindă, pentru acel an, în care am scris...”, spune, cu modestie, Iulia Elize, despre această Carte, deosebit de frumoasă, de poezie...