Dat afară

Dat afară (de Máté István-Mátyás) Această operă este o reinterpretare modernă, crudă și viscerală a clasicei povești a lui Pinocchio. Acțiunea nu se mai desfășoară într-o lume magică a basmelor, ci într-o realitate urbană degradată, unde eroii de altădată au decăzut, fiind uitați sau distruși de vicii. Povestea începe cu Pinocchio ieșind dintr-un container de gunoi, rănit și uzat, reflectând starea sa interioară. Personajul pornește într-o călătorie disperată pentru a-și găsi rostul într-o lume care îl respinge la fiecare pas: de la gara rece și indiferentă, până la o grădină zoologică dezolantă și birourile birocratice ale unui tribunal. Pe parcursul capitolelor, Pinocchio realizează că nu doar el s-a schimbat, ci întreaga lume „fermecată” a devenit o ruină a propriilor amăgiri. Relația centrală a operei este cea dintre Pinocchio și creatorul său, Geppetto (nea Geppi) – portretizat aici nu ca un tată iubitor, ci ca un alcoolic abuziv care și-a exploatat „fiul” pentru bani și faimă. Conflictul atinge apogeul atunci când Pinocchio decide să se maturizeze singur, refuzând ajutorul unui sistem corupt sau al unor meșteri avari. Finalul este unul simbolic și întunecat: Pinocchio se întoarce la origini pentru a „închide cercul”, înfruntându-și trecutul printr-un act radical de distrugere și eliberare, înainte de a se retrage din nou în anonimatul containerului de gunoi de unde a plecat. Este o poveste despre trauma abandonului, pierderea inocenței și lupta brutală pentru identitate într-o societate care nu mai crede în adevăr.