Testamentul Domnitorului

Am căutat să scriu o nuvelă fantastică, alegorică, prin care să evoc figura Sfânatului martir Constantin Vodă Brâncoveanul. Pesonajul care va aduce în prezent evenimentele din acea tulbure perioadă este G., un om obişnuit, dar totodată misterios, a cărui identintate rămane necunoscută: „Numele meu? Nu are nicio importanţă, continuă G. imperturbabil. Cine sunt? Exist în subconştientul fiecăruia. Cum de am atâta influenţă? Sunt mesagerul năzuinţelor de veacuri ale neamului românesc. Ele se găsesc adormite în adâncimile insondabile ale subconştientului colectiv, iar eu am fost chemat să le trezesc. De ce tocmai eu? Am fost iniţiat de rădăcinile duhovniceşti ale neamului. Iniţiala mea? Poate veni de la…“.