Blestemul Sângelui Regal

Sub cerul înghețat al Nordului,o furtună se pregătea să înghită pământurile acoperite de zăpadă.În palatul de gheață al Regelui Sigvard,umbrele dansau pe pereții de piatră,iar ecourile trecutului se împleteau cu suflarea vântului tăios.În mijlocul tronului impunător,un bărbat cu privirea de fier privea peste regatul său.Regele Nordului,neînduplecat și nemilos,își încleșta pumnii în timp ce un mesager îngenunchea în fața lui,tremurând. -Spune-mi ce ai aflat,murmură Sigvard,cu vocea sa răgușită,ca un ecou al furtunii ce bântuia afară. -E...este adevărat,Mărite Rege.Prințesa Layla...este fiica ta,rosti solul,cu vocea sfâșiată de teamă.Cuvintele se rostogoliră ca un trăsnet prin sală.Soldații își opriră respirația,așteptând să vadă dacă regele avea să-și verse furia asupra solului sau a întregii lumi.Dar Sigvard nu rosti nimic.Doar zâmbi.Un zâmbet tăios,periculos.Departe,în Regatul de Aur,Layla se zbătea între adevăr și minciună.Își petrecuse întreaga viață crezând că este fiica lui Jalal,că sângele unui împărat curgea prin venele ei.Acum,însă, descoperea că tot ceea ce știa era o iluzie.Mama ei,cea care îi fusese far călăuzitor,ascunsese cel mai mare secret din toate.Iar acum,era moartă, ucisă de propria-i soartă.Lacrimile îi ardeau ochii,dar nu și le permitea.Nu acum.Nu când războiul bătea la porțile regatelor.