Înainte de existența timpului și a spațiului,înainte ca lumina să-și croiască drum prin umbre,Alfa și Omega vegheau asupra ciclului etern al creației și distrugerii.Ei erau începutul și sfârșitul,polii existenței și martorii tăcuți ai fiecărei renașteri.Într-un tărâm dincolo de înțelegerea omenească,fiecare ciclu era un fir al marii tapiserii cosmice,țesută cu speranțe,sacrificii și noi începuturi.Dar,de-a lungul eonilor,umbrele se strecuraseră în țesătura vieții,căutând să rupă echilibrul.Dorința de putere,frica și neîncrederea creaseră fisuri care amenințau să consume totul.Alfa și Omega știau că nu puteau interveni direct,fiecare ciclu trebuia să-și urmeze cursul natural,dar într-o clipă de tăcere profundă,decid să ofere o scânteie de lumină.O comunitate numită Eterna avea să fie păstrătoarea echilibrului,locul unde lumina și întunericul aveau să se înfrunte și unde destinul întregii creații avea să fie scris din nou.Eterna fusese clădită pe speranță,însă și pe ruinele trecutului.Fiecare piatră,fiecare colț al orașului purta amintiri ale celor care se sacrificaseră pentru a menține echilibrul.În adâncul codrilor ce o protejau,simboluri antice vegheau și sigilau forțe care nu trebuiau trezite niciodată.Și totuși,umbrele își făcuseră din nou simțită prezența.Amir,Talia și Elisheva nu erau eroi aleși de soartă.Ei erau oameni care își purtau îndoielile și greșelile,dar în sufletul lor ardea o dorință nestinsă de a proteja ceea ce iubesc.Sub privirile misterioase ale lui Alfa și Omega,ei și-au unit puterile,nepregătiți dar hotărâți să înfrunte umbrele.Acum, destinul Eternii se leagă de curajul,greșelile și speranțele lor.Când soarele va răsări din nou și când noaptea va coborî peste tărâm,povestea lor va scrie un nou capitol în marea tapiserie a vieții.Pentru că fiecare început vine cu un sfârșit,iar fiecare sfârșit aduce o nouă șansă pentru lumină.Astfel începe călătoria lor.