Cer

Sună clopotele-n zare, cerând deșteptare... Pare zi... în care sfârșitul e aproape, iar începutul s-a uitat prea tare, în mare strâmtorare de stâncă de veac, în care singurul leac e ruga curată, ce-n gând repetată face să pară că trăim... deși tot murim, ca să fim... A venit timpul să nu mai visăm! Se face zi!... Ni se împietrește pasul pe cărarea cea decorată cu flori... Pe pori zac sudori ce nu-s nici rouă, nici ploi, ci doar trudă zăludă ce nu udă sufletul deloc, ci doar neghinițele ce se coc și își fac loc tot mai mult pe spicul curat, de Domn Împărat. Cam straniu... pare o lume de plastic, scos din stări ce-au murit, spațiul lor... Dor în noi și mor, timpii cei de doi... căci nu ne mai iubim destul, ci se face nul și tace mersul pe ace, cu nasul pe sus, pus a păcat în gând ce-a uitat de unde-a picat... Nu ne-am trezit când ceasul bătea. Și uite-ne aici, frânți, cum vrem a sta mai mult în stările grele, în care nuiele de codri ne-apasă și nu ne mai lasă în lumea de-afară... Zbiară, urlă, ne doboară, instinctul ce vrea să ne salveze... Nu mai știe să privegheze mintea noastră, nici să postească trupul, care de înfrânare nu știe... el vrea să fie bogat și-împăcat, în pat mic, de somn adânc. Se strâng prea multe fapte pentru o judecată mică... Cine se mai ridică de-a picat în abis deschis de un vis pătimaș? Poate că vrăjmaș ne e gândul nostru viclean, ce plin de alean se vinde pe el unui țel greșit, izbit de valuri, de stări și de nepricepere... De-ar cădea virtuți peste cei muți, ar vrea să nu vorbească, ca să-l slăvească pe Domnul Cel Drept, cu gând înțelept. Nu toți au rost... post țin mai mult cei ce vin flămânzi de adevăr, să caute fericiri și împliniri lăuntrice... Devreme pentru a nu mai fi, târziu pentru a nu mai ști că ce a fost scris e trimis ca dar și că nu dispar nici foile de calendar, nici paginile care tot apar. E un dar să vrei să iei bucuria de a fi liniștit în cuget și ferit de păcate – căci frate lângă frate pe toate le poate. Gândul bun răzbate și ne scoate din păcate... stările curate... Să luptăm cu noi, ca sub cerul plin de ploi, să vrem pacea din război, nu sânge de eroi!