Animale Uzate

Suntem nişte animale uzate cînd duşul îmi biciuieşte porii Copil bătrân în astă dimineaţă oglinda-mi măsoară cearcăne obosite noaptea dormim ca doi străini tu nu-mi şopteşti ca altădată “iubite" Suntem nişte animale uzate suntem animale ciudate cu reflexe stranii de autoapărare ne temem de lume, de noi de gândul la clipa fatală, că n-avem “scăpare"... Suntem animale uzate într-un perpetuum mobile otrăvit de parcă ar ploua cu depresii de parcă nimeni, nicicând nu ne-ar fi iubit!