Reflecții reci

Asemeni conceperii și nașterii unui om, această carte, scrisă, în întregime, pe telefon, a absorbit seva unei perioade de 9 luni. În fiecare seară, gândurile nefiltrate au suferit transfigurări succesive, până când au posedat meritul, în viziune pur subiectivă, de a fi scrise și organizate în idei coerente. Franchețea expunerii este covârșitoare, efortul depus în creionarea fiecărei fraze, fiecărui paragraf și fiecărui capitol generând, deseori, perioade adânci de introspecție, care, uneori, necesitau procrastinare întru reorganizarea fluxului haotic de frământări vechi sau noi.  Protagonistul acestei stive de expirații controlate ale conștiinței, rațiunii și emoției este omul, analizat cu rigoarea și severitatea  unui auditor, care și-a impus să nu menajeze individul și umanitatea, observând cu răceala specifică lucidității hibele din ființă, atât pe cele ușor detectabile, cât și pe cele mai obscure. Pe alocuri, pot fi identificate câteva mijloace de tămăduire a spiritului, asfixiat de a lui imperfecțiune nativă, însă acestea sunt doar antiinflamatoare episodice, efectul lor fiind zdrobit de aplombul cu care esența umană asediază subversiv licăririle benefice din om.  În permanență, este o luptă acerbă, intrinsecă, iar victoriile sporadice nu au capacitatea de a submina dominanța firii. Cu pași măsurați, parcursul omului prin făgașele anevoioase ale vieții este, în mod aspru, imortalizat în avalanșele de cuvinte, blocate între coperți. Această creație nu este un imn închinat apexului lanțului trofic, ci, cu certitudine, o radiografie revelatoare a omului, între ale cărei detalii se pot remarca, dincolo de haine, statut sau imagine, colțurile tenebroase ale spiritului, în onesta-i nuditate, aspect care împinge ființa la subterfugii menite a păcăli sinele, căci realitatea este, în cele mai multe cazuri, înfiorătoare.